Poti sa inchizi ochii in fata lucrurilor pe care nu vrei sa le vezi, dar nu-ti poti inchide inima lucrurilor pe care nu vrei sa le simti.”
marți, 30 octombrie 2012
miercuri, 17 octombrie 2012
empatia-continuare.....despre neuronii oglinda
“Poti sa inchizi ochii in fata lucrurilor pe care nu vrei sa le vezi, dar nu-ti poti inchide inima lucrurilor pe care nu vrei sa le simti.” (Anonim)
SIMT. EXIST. SIMT CEEA CE SIMTI SI TU…
Plangi si iti pot simti durerea. Razi si imi vine sa imbratisez soarele razand la randul meu. Ma uit la tine in timp ce tremuri in ploaie si ma trece un usor tremur de frig. Te uiti la mine cu durere. Durerea ta devine parca durerea mea. Te uiti la mine cu tristete. Stiu ochii aceia. Cunosc acea expresie. Ma imbratisezi si nu doar ca te imbratisez, dar imi vine sa imbratisez lumea intreaga. Te bucuri si imi vine sa ma bucur la randul meu. Dansez. Ma joc. Plang. Ma intelegi de ce. Iti vine sa dansezi, sa te joci, sa plangi, sa faci la fel. Cant si vibrez la concertul artistului meu preferat. Mii de oameni fac acelasi lucru ca mine, canta si vibreaza, si nu se minuneaza nimeni de ce o facem. Intr-un mod miraculous, fara cuvinte, ne intelegem fara cuvinte unul pe altul.Ma uit la tine si “simt” ca o sa spui ceva. “Intuiesc” ceea ce o sa-mi spui. Ma uit la tine si tu te incrunti. Eu stiu, eu inteleg motivul pentru care te incrunti. Nu trebuie sa mi-l spui. Nicio nevoie de cuvinte. In creierul meu, nu exista o diferenta neuronala intre mine si tine facand gestul de a te incrunta. Ma uit la tine in timp ce vrei sa inhati sau sa iei un anumit obiect in mana si stiu, in functie de reactiile tale, cum te simti tinand acel obiect. Pot face presupuneri exacte cu privire la greutatea sa, textura, materialul din care este confectionat. Este ca si cum eu insami l-as tine in mainile mele. Chiar eu i-as simti cu pielea textura. Chiar degetele mele i-ar sustine greutatea. Vad cum iti strangi mana si o indrepti spre mine, nu spre persoanele de langa mine, si sunt sigura ca urmeaza sa-mi dai acel obiect MIE, nu celorlalti.Imi place muzica soft cand afara ploua. Inteleg de ce iti place si tie. Mintea mea face presupuneri uluitoare in legatura cu ceea ce ai putea simti, spune sau face…. Inteleg chiar de ce citesti acest articol. Inteleg de ce gasesti fascinanti neuronii-oglinda despre care o sa citesti in continuare. Fiindca acesti neuroni nu-si spun ceea ce se intampla, ci iti ARATA. In cazul meu, ca si in cazul tau, in creierele noastre, concomitent, se aprind si se lumineaza aceiasi neuroni - neuronii oglinda. Sunt neuronii responsabili pentru abilitatea umana de-a empatiza, de-a ne conecta emotional si fizic unii cu ceilalti.Neuronii oglinda se ‘aprind’ cand executam o actiune sau cand vedem pe altcineva facand o actiune. Ei sunt cei care ne ajuta sa dam un inteles comportamentului altor oameni, sa le ‘citim’ mintea, sa le intuim actiunile, sa le interpretam gesturile, sa ne punem in pielea lor. Empatia este partial o chestiune de psihologie. Mai nou, oamenii de stiinta sustin ca este una care tine de biologie. Iar aceasta abilitatea de-a simti, de-a citi, de-a empatiza, de-a te conecta cu o alta fiinta umana… poate fi o minune, o minune umana.
Ce poate fi mai frumos decat sa fii acolo pentru ceilalti, intelegandu-i, sprijinindu-i, traind ceea ce traiesc si ei, experimentand starea de profunda conexiune? Aceasta abilitate de-a simti, de-a citi, de-a empatiza, de-a te conecta cu o alta fiinta umana… poate fi insa si o povara. Oare nu este coplesitor, neplacut, frustrant ca in spatiul personal cu emotii sa navaleasca emotiile si energiile celorlalti? Nu-ti sunt suficiente cele proprii? Nu sunt prea mult si emotiile celorlalti? Este insa necesar sa ne folosim de acest sistem innascut al neuronilor oglinda. Nu vrem oare sa ramanem conectati cu cei pe care ii iubim?...
“Suntem extraordinare creaturi sociale. Supravietuirea noastra depinde de intelegerea actiunilor, a intentilor si a emotiilor celorlalti. Iar neuronii oglinda ne ingaduie sa pricepem intentiile altora nu prin intelegere conceptuala, ci prin simulare directa. Prin A SIMTI, nu prin A GANDI”
luni, 8 octombrie 2012
Ce inseamna empatie?
Daca ne luam dupa Wikipedia empatia poate fi definita ca abilitatea de a recunoaste, percepe si a simti direct emotiile celorlalte persoane. Vag si incomplet. Tot acolo mai gasiti ca empatia e capacitatea de a te pune in pielea celuilalt (“put oneself into another’s shoes”) sau “un fel de rezonanta emotionala”. In continuare incomplet.
Ce inseamna empatie?
In primul rand, o persoana empatica poate identifica usor emotiile celorlalti iar aici ma refer, evident, la emotiile latente, care nu sunt exprimate. Oricine isi poate face o idee despre cum se simte un om care plange dar putini reusesc sa identifice faptul ca o persoana sufera atunci cand acea persoana face tot posibilul sa nu o arate, ascunzandu-se dupa o masca. Oamenii empatici vad dincolo de masti, cu usurinta.
Ei fac insa mai mult decat a identifica automat ceea ce simt persoanele din jurul lor; au si capacitatea de a isi imagina foarte exact cum trebuie sa se simta persoana respectiva chiar daca ei nu au trecut niciodata prin exact aceeasi situatie.
Deasemenea, empatia ii ajuta pe oameni sa citeasca mai usor limbajul corpului sau sa vada acele sclipiri in ochii oamenilor. Datorita acestei intelegeri a firii umane de care sunt capabili, oamenii empatici sunt de obicei intelegatori cu cei din jur si dau dovada de compasiune.
Cum recunosti un om empatic?
E cald si afectuos, nu se simte stanjenit sau incurcat atunci cand te vede plangand si nu are o problema cu a plange el insusi. Deasemenea, recunoaste cu usurinta ca si el are sentimente puternice si greu de controlat si iti impartaseste o parte dintre ele. Are incredere in tine si in faptul ca poti depasi situatiile dificile prin care treci si iti aduce aminte de punctele tale tari atunci cand tu uiti ca le ai.
Inca un lucru pe care empaticii il fac de obicei este acela ca incearca sa inteleaga ce inseamna un anumit lucru pentru tine chiar daca a se gandi la acel lucru ii face pe ei sa sufere
Partile proaste ale empatiei
Da, din pacate, exista si astfel de parti. E si motivul principal pentru care am ales sa scriu despre empatie. Lumea isi imagineaza ca totul e roz, ca oamenii empatici beneficiaza de niste bonus-uri pe care ceilalti nu le au si atat, ceea ce e fals. Partile bune ale empatiei vin la pachet si cu altele, mai putin bune.
Oamenii empatici sunt in general persoane care gandesc mult, carora le place sa rezolve probleme si merg in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul, rezolvarea acelei probleme. Sunt cei care nu adorm noaptea pana cand nu gasesc raspunsul la o intrebare ce ii macina. Iar de multe ori, problemele la care se gandesc nici macar nu sunt ale lor.
In plus, a arde la o intensitate atat de mare incat sa empatizezi cu o alta persoana, sa te auto-depasesti continuu incercand sa te transpui in starea respectiva si, mai apoi, sa faci eforturi pentru a gasi o solutie de a alina suferinta celuilalt, e mult mai complicat chiar decat suna si putin probabil sa se intample fara sa lase urme.
Empaticii se consuma mai repede decat oamenii obisnuiti si de multe ori functioneaza ca un burete: absorb din emotiile celorlalti ceea ce ii ajuta sa inteleaga si sa se puna in locul acelor persoane insa, in momentul in care interactiunea s-a incheiat, in loc sa renunte la tot ce au absorbit, pastreaza in ei o parte din acele emotii.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Detasare....
Fie ca acesta sesiune de detasare de tot ce nu imi este benefic, sa fie pentru binele meu suprem. In acest moment,aici si acum,ma det...
-
oare de ce toti cei ce sunt intr-o oarecare mica sau mai mare masura "treziti"sunt catalogati de toti ca fiind nebuni?Chiar asa de...
-
“Poti sa inchizi ochii in fata lucrurilor pe care nu vrei sa le vezi, dar nu-ti poti inchide inima lucrurilor pe care nu vrei sa le simt...